Ce poate fi mai simplu decât să pui niște întrebări candidaților? De ce ar necesita asta vreun fel de pregătire și ce abilități ne trebuie altele decât să putem vorbi/auzi/vedea? Cel care stă de partea aceasta a mesei pare că se află într-o poziție de forță, pune întrebări, trebuie să primească răspunsuri și dacă îi place ce aude, ia o decizie. Așa să fie oare?
Adevărul este că interviul este o știință, și este doar unul dintre instrumentele de evaluare și selecția candidaților de care trebuie să dispună recrutorul sau antreprenorul ori managerul operațional.
Deși este unul dintre multe, interviul este cea mai folosită metodă de selecție pentru că este cea mai accesibilă și ieftină, practic este gratis (față de exemplu diverse teste pentru care trebuie plătită licență). Dar exact calitățile lui îl fac să fie și vulnarabil pentru că interviul este cea mai imprecisă metodă de selecție când nu este susținut ca la carte! Statisticile arată că dacă nu urmăm un anumit tipar, principii și reguli, rezultatul va fi doar cu puțin peste selecția aleatoare.
Altfel spus, ar fi la fel ca și cum am da cu banul, ba chiar mai rău acolo unde cel/cea care derulează recrutarea cade într-una dintre erorile de mai jos. Subiecții acestor erori sunt însă cel mai adesea antreprenorii și managerii operaționali implicați în recrutare dar și recrutorii care se bazează mult pe intuiție (care ajuta da uneori, dar si strică pentru ca nu este sistematică).
Ce nu trebuie să uităm este că interviul trebuie ținut din perspectiva jobului și a echipei: recrutorul nu recrutează pentru acasă!
Iar consecințele unor alegeri greșite sunt astăzi prea costisitoare pentru a fi ignorate: postări negative pe Social Media și pe site-uri de reviews, afectarea brandului de angajator, îndepărtarea altor candidați, vorbirea de rău a companiei, negativizarea climatului în echipă: mai bine lipsă decât un candidat nepotrivit, nu mai vorbim că va trebui ulterior înlocuit.
Ce poate fi mai simplu decât să pui niște întrebări candidaților? De ce ar necesita asta vreun fel de pregătire și ce abilități ne trebuie altele decât să putem vorbi/auzi/vedea? Cel care stă de partea aceasta a mesei pare că se află într-o poziție de forță, pune întrebări, trebuie să primească răspunsuri și dacă îi place ce aude, ia o decizie. Așa să fie oare?
Adevărul este că interviul este o știință, și este doar unul dintre instrumentele de evaluare și selecția candidaților de care trebuie să dispună recrutorul sau antreprenorul ori managerul operațional.
Deși este unul dintre multe, interviul este cea mai folosită metodă de selecție pentru că este cea mai accesibilă și ieftină, practic este gratis (față de exemplu diverse teste pentru care trebuie plătită licență). Dar exact calitățile lui îl fac să fie și vulnarabil pentru că interviul este cea mai imprecisă metodă de selecție când nu este susținut ca la carte! Statisticile arată că dacă nu urmăm un anumit tipar, principii și reguli, rezultatul va fi doar cu puțin peste selecția aleatoare.
Altfel spus, ar fi la fel ca și cum am da cu banul, ba chiar mai rău acolo unde cel/cea care derulează recrutarea cade într-una dintre erorile de mai jos. Subiecții acestor erori sunt însă cel mai adesea antreprenorii și managerii operaționali implicați în recrutare dar și recrutorii care se bazează mult pe intuiție (care ajuta da uneori, dar si strică pentru ca nu este sistematică).
Ce nu trebuie să uităm este că interviul trebuie ținut din perspectiva jobului și a echipei: recrutorul nu recrutează pentru acasă!
Cele mai întâlnite erori și care trebuie evitate pentru a derula un interviu de recrutare eficient sunt:
Da, pare ușor să ținem interviuri!
Însă, scopul interviului nu este schimbul de amabilități ci fundamentarea unei decizii de angajare: trebuie ca în 30-50 de minute să ajungi să cunoști un om suficient de bine pentru a-l identifica și selecta pe cel mai bun. Poți face asta? Altfel, de ce ne mai obosim să ținem interviuri?
Este imoprtant să identifici oamenii de valoare de care ai nevoie!
Mulțumim clienților noștri pentru încrederea acordată!